Grifola frondosa - maitake

Un polipor mare, carnos, gri închis / maro, când este tânăr, devenind mai greu în vârstă. (Unele soiuri se estompează la o culoare galben deschis la maturitate). Corpul de fructe este compus din capace multiple, care se suprapun, de 2-10 cm. în diametru, care rezultă din tulpini ramificate, atașate excentric și împărtășind o bază comună. Tinerii fructiferi sunt împodobiți cu fibrilați gri. Porii de pe partea inferioară a capacelor sunt albi.

Mycelial Caracteristici: Alb, longitudinal, liniar, eventual dens de bumbac pe medii agar îmbogățite, non-rizomorfice. Miceliul crește neuniform, fără a forma coloniile circulare tipice de ciuperci murite. Regiuni ale migrenei miceliului, în timp ce alte regiuni se diminuează în ritmul lor de creștere. Acest model de creștere pare a fi caracteristic speciei, așa cum unii l-au văzut în majoritatea multor tulpini de G. frondosa. De multe ori, miceliul dezvoltă tonuri ușoare de culoare maro-maronie de-a lungul marginilor periferice în timpul îmbătrânirii. La maturitate, matrița densă de miceliu poate fi curățată direct de pe suportul de agar. Odată ce se află pe rumeguș, multe tulpini au mielii, care se dezvoltă puternic gălbui, până la orangișul căpșunilor maronii pătate, exudând un metabolit portocaliu gălbui. Rumegușul, când este tânăr, este alb. Odată cu maturarea spawnului, prevalează culorile ruginei.

Caracteristicile Mycrospic: Această ciupercă produce spori albi.

Medii de cultură de agar sugerate: Agar de drojdie de malț (MYA), Agar de peptonă de drojdie de malț (MYPA), Agar de drojdie de dextroză de cartofi (PDYA) sau Agar de hrană pentru câini (DFA).

Spawn Media: extinderi de cereale-cereale. Ultimul mediu de reproducere poate fi o altă generație de boabe de cereale, sau rumeguș alternativ. Rostul de rumeguș poate fi utilizat pentru a inocula rumegușul suplimentat (adică rumeguș / tărâțe / tărâțe) sau dopuri pentru cultivarea în exterior în bușteni sau în bușteni de lemn tare din lemn de esență tare, parțial îngropați, poziționați pe verticală. Având în vedere perioada lungă de incubație, cultivatorii sunt sfătuiți să cântărească avantajele creării unei alte generații de rumegus de rumeguș. Avantajul pungilor inoculate cu boabe de boabe este acela că ele produc cu câteva săptămâni mai devreme decât blocurile inoculate cu rumeguș. Cu toate acestea, calitatea colonizării este mai bună oferită de spawn din rumeguș decât din cereale.

Substraturi pentru fructe: rumegus din lemn de esență tare, în special stejar, plop, bumbac, elm, salcie și arin. Pieptenii de plop și plop sunt mai puțin susceptibili de a susține fructele în aer liber, având în vedere că competitorii de tip Pleurotus ostreatus și aliații au acea nișă. Pentru cultivarea în interior, randamentele variază substanțial între diferite tipuri de lemn. Stejarul este în general preferat, deși sunt dezvoltate tulpini care cresc pe conifere.

Potențiali de randament: 1/2 până la 2 lbs. ciupercă pe 5-7 kg. sau sterilă, îmbuteliate din lemn de esență tare.

--- Parametrii de creștere ---

Bătălia de alergare:

Temperatura de incubare: 70-75 * F (21-24 ° C)
Umiditate relativă: 95-100%
Durata: 14-30 de zile, latenta timp de 30 de zile
CO2: 20.000-40.000 ppm
Schimb de aer proaspăt: 0-1
Cerințe de lumină: n / a
Primordia Formarea:
Temperatura de inițiere: 50-60 * F (10-15,6 ° C)
Umiditate relativă: 95%
Durata: 5-10 zile CO2: 2000-5000 ppm
Schimburi de aer proaspăt: 4-8 pe zi
Cerințe de lumină: 100-500 lux
Antler ("Stem") Formarea:
Temperatura: 50-60 ° F (10-15,6 ° C)
Umiditate relativă: 95%
Durata: 10-14 zile
Co2: 2000-5000 ppm
Schimburi de aer proaspăt: 4-8 pe oră
Cerințe de lumină: 100-500 lux.
Dezvoltarea fructelor:
Temperatura: 55-60 * (65 *) F (13-16 * (18 *) C)
Umiditate relativă: 85-90%
Durata: 14-21 zile
Co2: <1000 ppm
Schimburi de aer proaspăt: 4-8 pe oră
Cerințe de lumină: 500-1000 lux.
Ciclu de tăiere:
La fiecare 3-4 săptămâni, pentru un maxim de două bufeuri.

Comentarii: Această specie este delicioasă și foarte căutată. Specimene care cântăresc până la 100 lbs. au fost colectate la baza băuturilor rătăcite, a bagajelor sau a pumnilor. Deși, în principal, un saprofit, G. frondosa se comportă facultativ ca un parazit, atacandu-i pe arborii morți de alte cauze, în special delir și stejari.

Potrivit lui Paul Stamets, doar câteva tulpini izolate din sălbăticie se desfășoară în condiții artificiale. Cei care fac fructe, se maturizează cel mai bine dacă mediul este menținut constant între 55-60 * F (13-16 ° C). Fluctuația substanțială dincolo de acest interval de temperatură arestază dezvoltarea corpului de fructe. Cele mai bune fructări sunt cele care se formează lent și sunt localizate de la unul sau două situri de formare primordia. Atunci când Maitake este incubat în afara intervalului ideal de temperatură, inițialele fructelor nu reușesc să se diferențieze. În cazul în care întreaga suprafață a blocului este încurajată să formeze primordia, rezultă un platou avortat de pliuri scurte.

Dezvoltarea fructelor trece prin patru faze distincte. În timpul inițierii, miceliul suferă mai întâi o decolorare rapidă de la miceliu nediferențiat alb la o masă amorfă de culoare gri închis pe suprafața expusă a blocului complet colonizat. În cea de-a doua fază, topografia de suprafață devine în curând conturată cu movile negre întunecate / negre, care se diferențiază în structuri de tip minge. a treia fază începe atunci când porțiuni din această minge primordia împușcă tulpini multiple care depășesc structurile globulare. Fiecare structură globulară se diferențiază cu crestături sau pliuri orientate vertical. Faza a patra și cea finală începe atunci când, din această masă primordială, o proțiune a faldurilor se prelungește în frunzele sporulatoare de petale sau în "pliante". Cu unele tulpini și în anumite condiții, a treia fază este omisă.

Strategia pentru cultivarea cu succes a Maitake este în opoziție diametrică cu cultivarea ciupercilor Oyster. Dacă Maitake este expus la o lumină substanțială și prelungită în timpul perioadei de formare a primordiei, spitalul producătoare de hymenofor este declanșat în producție. Aceasta are ca rezultat masele primare în formă de cupola, lipsite de tulpini. Dacă, totuși, se dă lumină minimă, iar nivelurile de dioxid de carbon rămân peste 5000 ppm, formarea tulpinilor este încurajată. (Formarea de tulpină alungită cu cultivarea Oyster este în general considerată nedorită). Odată ce tulpinile au ramificat și alungit la două sau mai multe centimetri, nivelurile de dioxid de carbon sunt reduse, nivelurile de lumină cresc, semnând Maitake pentru a produce capacele în formă de petale. Umiditatea trebuie fluctuată între 80-95%. Maitake, fiind un polipor, se bucură de medii mai puțin umede decât ciupercile mai călduroase, mai gătite.

În cazul în care cresc în saci de polipropilenă, pungile ar trebui să fie deschise îngust în partea de sus, astfel încât să se obțină un buchet de flori. Eliminarea tuturor materialelor din plastic crește evaporarea de pe suprafețele expuse ale blocului, punând în pericol bancul de umiditate necesar dezvoltării reușite a corpului de fructe. Având în vedere controalele ecologice bune, o administrare, încercări de succes de creștere a Maitake-ului prin expunerea completă a suprafeței superioare a miceliului odată ce mormintele gri primordiale s-au format 45-60 zile după inoculare. Lăsați restul plasticului din jurul blocului pentru a reduce pierderile de apă. Găuri sunt perforate în partea de jos a sacilor pentru drenaj.

Pe măsură ce se dezvoltă ciupercile, este nevoie de puțină udare în comparație cu cea necesară, de exemplu, de ciupercile Oyster. Mai mult, cultivatorii ar trebui să țină cont de faptul că, dacă alimentația de bază a substratului este alocată formării de tulpini, capacele sunt adesea abandonate. În cazul în care rumegușul este suplimentat suplimentar, blocajele de bacterii sunt declanșate de cea mai mică expunere la udare sau umiditate excesivă. Fiecare tulpină se comportă diferit în această privință. Cultivarea Maitake necesită o mai mare atenție la detalii decât majoritatea altor ciuperci. Datorită cerințelor sale unice de mediu, această ciupercă nu poate împărți aceeași cameră de creștere ca și multe dintre gourmeturile și ciupercile medicinale.

Odată ce blocurile de producție încetează să producă, ele pot fi îngropate în afara rumegușului și a solului. În medii în aer liber, blocul subteran devine o platformă pentru mai multe fructe, maximizând randamentul. Blocurile plantate în primăvară dau adesea orez la fructe în toamna. Plasticul autoclavabil trebuie îndepărtat, dacă nu este fabricat din celuloză sau alt material biodegradabil. Prin zgârierea suprafețelor exterioare ale blocurilor, miceliul intern intră în contact direct cu așternutul de rumeguș, stimulând saltul.

(Informații luate de la cultivarea gourmet și ciuperci medicinale, Paul Stamets)

Magazin: Magazin original de semințe Cumpara semințe de canabis, Cumpără CBD Amazon Agar, Paul Stamets, Dextroză de cartofi